"Aventura" Ikebana
Buuuun....Stiti despre mine ca iubesc florile si ca sunt bucovineanca sadea .Despre ultimul subiect promit sa nu mai vorbesc (deocamdata...)
Prin 2013 mi-a incoltit in minte ideea ca as vrea sa stiu cum sa....Cum "sa ma port cu florile" ca ele sa ma asculte si sa se aseze docile in buchete si aranjamente. Si am inceput sa caut un curs, o forma de a invata . Defect profesional as zice, pentru ca dupa diploma mi-s profesor. Asa am ajuns sa ma intersectez cu Ikebana. Cursul organizat de Asociatia romana-japoneza Himawari in cadrul Universitatii "Al. I. Cuza" era singurul pe o raza de cam trei sute de kilometri care sa aiba legatura cu florile. Cat mi-a folosit si cat am invatat in cele cateva luni de curs inca mai analizez... Stiu sigur ca mi-a placut...in proportie de, sa zicem 85-90%.
Asadar, cateva informatii, asa cum le-am retinut si cum le-am "filtrat" eu:
- Ikebana e o arta japoneza, arta aranjarii florilor sau mai bine zis, a insufletirii lor. "Ikeru" inseamna a trai, a da viata, a face sa traiasca o floare pe care o smulgi din mediul ei si o aduci la tine in casa. "Bana" vine de la "hana" si inseamna floare.
- Scopul acestei arte este acela de a gasi linistea si concentrarea spirituala. Daca ne gandim bine , japonezii sunt destul de calmi...
- Fiecare floare, fiecare frunza, fiecare crenguta e frumoasa. Trebuie doar sa o privesti cu atentie si sa-i gasesti locul in aranjament. Ikebana e ca o piesa de teatru. Exista actori principali, secundari si figuranti
- Ikebana e armonie si bun simt. Adicatelea e de bun simt sa folosesti primavara lalele, narcise, ghocei, crengute inflorite de pomi fructiferi iar toamna crizanteme, dalii, frunze galbene sau ruginii. Sa fii cumva...impreuna cu natura si nu impotriva ei ( Gicacontra nu e bine...).Treaba asta m-a incantat.
- Vasele in care se aseaza florile sunt importante. Ele trebuie sa fie expresive si in armonie cu ceea ce asezi in ele.
- Ceea ce m-a scos din minti e milionul de reguli pe care trebuie sa le aplici. Adica tu vezi ceva extraordinar de frumos si ti se pare simplu, asa de..."floare la ureche" dar, fir-ar...nu e deloc asa...Asezi florile in kenzan (e o smecherie tepoasa in care infingi materialul vegetal), dupa ce te-ai ntepat bine si cu spor si esti in sfarsit multumit. Pret de cateva secunde, pentru ca vine senseiul si iti zice ca nu e destula profunzime, linia nu e clara, e prea multa simetrie, "shinul" nu e inclinat in unghiul care trebuie si...o iei de la capat. Ca o alinare,se spune ca iti trebuie ani( nu mai putini de 5, daca nu ma insel) de studiu si de practica pentru a deprinde aceasta arta.
- Mi-a placut, ca sa concluzionez. Am invatat sa ma port cu gratie , consideratie si o oarecare rezerva ( tradusa prin respect) fata de flori. Am inteles deasemenea, ca putin inseamna totdeauna mai mult. Si sper ca odata , cand timpul va fi mai tihnit, sa mai am ocazia de a experimenta o Moribana sau un Nageire.
Acel obiect metalic, de la baza florilor e kenzanul.
S-aveti spor in cele bune!
Cosmina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu