Despre pajisti si adieri de vant
Grea treaba asta cu scrisul...E anevoios sa-ti gasesti cuvintele, sa le asterni in pagina fara sa ti se para ca esti un detectiv in cautarea lor. Si sa mai fie si potrivite...Am asa.., emotii!(cam ca la prima teza la romana in clasa a V-a). Mai ales ca fiica-mea ( cea mare ) mi-a citit prima postare si mi-a dat verdictul: "Cam melodramatica." Stangace si nostalgica, as adauga eu. Insa hotarata sa continui...
Va duc din nou in Bucovina. Pentru ca, desi nascuta in Galati -o pura intamplare as zice eu-,radacinile mele sunt in Tara Fagilor, iar eu sunt bucovineanca pana in maduva oaselor. Despre tinuturile acestea as putea sa va vorbesc zile in sir si tot as mai avea de spus... Stiu... pentru fiecare, locurile copilariei au o aura, o aroma, o poveste...
La sfarsit de mai si inceput de iunie, pe aici e inca primavara. O primavara tarzie cu zile molcome si seri racoroase.Totul e verde, un verde ireal, aproape nepamantean. Iarba in fanete e aproape pana la genunchi ( un genunchi mai de...hobit, asa ca al meu...)Peste cateva saptamani va fi cosita in brazde lungi, apoi imprastiata ca soarele sa o zvante si va urma primul "polog" al anului (adicatelea stransul fanului). Cea mai faina lucrare agricola, daca e sa ma intrebati pe mine...Pentru ca e.. senzoriala. Asta-i cuvantul cel mai potrivit. Mirosul de fan amestecat cu flori uscate, adierea blanda a vantului care domoleste arsita verii, apa proaspata de izvor...Iarasi voi primi critici ca scriu "dulcegarii"...
Era de fapt o introducere pentru margaretele tarzii pe care le-am adunat intr-un buchet, in vara lui 2013.
Cuminti la poza, pe scara lui mosu Iordache
Cosmina
Ce frumos este sa stii sa dai viata cuvintelor...! Felicitari! Va imbratisez!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri! Inseamna foarte mult.
RăspundețiȘtergere